Believe

Cum poti sa iubesti stiind ca in orice moment inima ta poate sa se sfarme? Cum poti sa iubesti si sa nu-ti fie teama? Cum poti sa iubesti pana la urma? Cum stii ca iubesti? Cum e atunci cand ai credinta ca iubesti? Ca atunci cand alergi foarte repede. Te opresti. Defapt mergeai doar putin mai repede. Defapt nu iubeai. Te-ai mintit sau iubirea e atat de volatila incat iti scapa printre degete fara ca macar sa te atinga? Ar fi fost mai bine sa iubesti? Cu adevarat? Prin iubirea traiesti sau traiesti oricum? Ai trait in ultimele luni? A fost totul atat de bine pe cat a fost sau atat de rau pe cat iti amintesti? Cum a fost defapt? Da-mi o a treia persoana, da-mi obiectivitatea si lasa-ma sa gasesc adevarul.
Chiar nu ai iubit? Cand ai incetat sa iubesti? Adevarul e dat de obiectivitate sau de subiectivitate? Ce e pana la urma adevarul? A fost primul sarut la fel de important ca si ultimul? A fost vreunul important? A fost vreunul fericit? Cand ai fost cel mai fericit? De ce suntem dominati de clipele in care viata e o nenorocita si le uitam pe cele in care viata noastra e in mainile noastre? De ce nu ai incercat mai mult? De ce nu ai vrut iubirea? Cred ca nu vroiam ca macar sa incerci. Era mai bine deloc. Regreta, fiindca nu ai incercat mai mult.
Iti multumesc ca m-ai lasat intacta la mal. Ca mi-ai lasat o mica cicatrice. Sa stii ca inca nu-mi dau seama cat masoara defapt.Daca masoara ceva. Nu mi-e dor de nimic. Nu regret nimic. Esti ciudat de departe si eu sunt in regula cu asta. Cred ca am uitat de noi.
Iti multumesc pentru fericire. Poftim insa lacrimile. Nu imi amintesc prea bine fericirea, dar lacrimile le-am pastrat. Le arunc acum. Am aruncat ieri tot. Azi arunc ce-a mai ramas.
Iti multumesc pentru cat de putin ti-ai lasat sufletul in lumea mea. Iti multumesc ca nu te-ai ratacit in cearsafurile mele si iti multumesc ca nu ti-ai dezbracat sufletul si nu mi l-ai daruit. Iti multumesc ca te-ai eliberat, ca ai plecat. M-am eliberat  odata cu tine. Arunc acum totul. Cu bine!