Chiar in momentul asta ne invartim. Ne invartim cu o viteza pe care nu as stii sa o spun, dar oricum e fascinant. Soarele a apus chiar acum in fata mea. Unde a rasarit? Incerc sa fac un calcul si imi dau seama ca nu stiu. Cine il priveste? Cine se saruta pasional la vederea lui? Cine il primeste cu bratele deschise si se bucura ca a mai supravietuit unei nopti incerte?
E cineva sa-mi raspunda la toate aceste intrebari? E cineva care se intreaba cine l-a privit apunand? Te salut de aici, de langa marea mea iubita si iti spun ca nu stiu cine sunt. Sunt persoana care trage prelung din tigara si care crede ca vine de undeva din Polonia. Ca acolo s-a nascut. Mai departe de atat nu stiu.
M-am blocat aici. Nu simt nimic si nu vad decat cerul. Nu vad decat marea. Vad infinitul. Calatorim prin Univers. Universul cui? Al oricui. Mi s-a terminat tigara si nu o voi mai aprinde pe a treia fiindca trebuie sa plec. In lume. Sa ratacesc in continuare. Mereu. Nu ma voi opri fiindca nu sunt facuta sa ma opresc. Nu sunt facuta pentru nimeni si nimic. Sunt doar a mea. Necunoscuta mie, desigur. Tu, strainule care te intrebi cine a vazut soarele apunand in timp ce tu il priveai rasarind, tie iti apartin in totalitate. Nu te voi gasi niciodata fiindca nu vreau sa te gasesc. Ratacesti intr-o directie si eu trec exact pe langa tine, te ating si merg mai departe. Simt seara venind. Simt cum vad tot mai putin si cand nu mai e lumina atunci vad din nou. Sunt nori pe cer. Sunt nori care vin de nicaieri si se indreapta spre nicaieri. M-am nascut dintr-o celula si asta ma innebuneste de placere. Am fost o celula. Acum sunt Eu. Celula complexa, crescuta in toate directiile. Nu sunt infinita. Nu sunt nimic din ceea ce credeam ca sunt.
Gata. Ma opresc. Am pornit sa alerg spre nicaieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu