Ingo

Ma vars in tine cu totul si iti inund trupul inalt si tu nu observi. Ma trec fiorii atunci cand ma lovesc usor de peretii organelor tale si eu in tine sunt ametita de tine. Nu-mi gasesc foarte clar cuvintele si asta ma frustreaza. Simt un ghem imens in mintea mea si cuvintele l-ar putea desfasura, l-ar descalci. Dar ar fi prea usor.
Nu intelegi ca sunt in tine. Refuzi pur si simplu sa intelegi. Iti continui viata in laboratorul tau cu muzica si eu nu ma pot realcatui odata imprastiata.
Asculta-ma putin. Doar un minut opreste-te din alergarea ta oarba inspre utopii si antiutopii si priveste-ma. Ma dezbrac acum in fata ta. Bisturiul bunicului meu taie incet in carne si imi scot inima din piept. Imi doream sa tin o inima batand in mana si iata-ma acum, cu propria inima, cu maflormatia ei, zabatandu-se usor. Ti-o intind. Citeste-o!
In seara asta nu te iubesc. In seara asta cred ca as putea inceta sa te iubesc. Cred ca m-as putea opri sa-mi traiesc viata cu rezerva ta de oxigen. Te-ai simtit vreodata singur? Singur, dar prins in ceva inexplicabil. E stupid sa stai in mijlocul strazii goale si sa te simti inlantuit cand in jurul tau e doar universul. Te incolacesti in jurul meu si ma simt singura. Ma gadili usor in locul acela de langa umar si refuz sa rad fiindca in seara asta nu te iubesc.
Nu poti sa-mi furi viata. Refuz. Refuz sa ti-o dau. Nu rade...stiu ca ti-am dat-o de buna-voie, dar te rog, lasa-ma sa cred ca inca imi apartine. Simt un nod in gat. Nu intelegi ce scrie acolo. Iei bisturiul si o diseci, stangaci, nepriceput. E un labirint acolo si e evident, dupa expresia fetei tale, ca nu ai mai dat peste vreo alta asemenea inima. Peretii labirintului sunt imensi, dar tu esti deja in el. Erai acolo de la nascarea lumilor si nici macar nu stiai.
Poftim? Te simti singur in el? E din cauza ca in seara asta nu te iubesc.