Incalzirea globala

Mi-a venit in minte imaginea asta. Pamantul e inconjurat de o foita de panze de paianjen. Ca un strat usor de puf. Stratul ala tine de cald pamantului. Pamantul e ca un soi de ou imens, care sta sa eclozeze. Nu stiu ce inseamna asta.
De unde panza de paianjen? Sufletele noastre sunt legate de noi printr-o panza de paianjen. Calatorim. Nu mergem in vacanta, dar calatorim. Mergem peste tot si cunoastem oameni. Mergem pe drumuri neumblate si trasam carari noi. Vorbim cu oamenii. Urcam munti si ne scufundam in mari fara de capat. Respiram respiratiile altora si cautam nimicul. Imprastiem peste tot transpiratie, saliva, sperma, dar cel mai important e faptul ca ne imprastiem sufletul. Lasam o bucata in mijlocul ruinelor din Cambodgia. Inca una la granita cu Koreea de Nord. Alta pe fundul oceanului. Ne intoarcem acasa. Din trupul nostru ies panze de paianjen care ajung in mijlocul ruinelor din Cambodgia, la granita cu Koreea de Nord si pe fundul oceanului.
Foita de panza de paianjen e formata din bucatile de suflet ale tuturor celor care calatoresc. Nu merg in delegatii, nu isi petrec vacanta in resorturi inchise ermetic. Calatoresc. Calatorul poarta in el iubire pentru oamenii pe langa care trece, poarta in el iubire pentru copacii sub a caror umbra se odihneste, poarta in el iubire pentru sunetul ritmic al trenului. Calatorul pleaca de acasa cu dorinta de a cunoaste lumea. Calatorul salveaza lumea intr-un final, prin iubire.
Am senzatia ca incalzirea globala se datoreaza calatorilor.